(1) Dispoziţiile prezentei ordonanţe constituie cadrul general pentru organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere de mărfuri şi persoane pe teritoriul României, precum şi a activităţilor conexe acestora, în condiţii de siguranţă şi calitate, cu respectarea principiilor liberei concurenţe, garantarea accesului liber şi nediscriminatoriu la piaţa transportului rutier, protecţia mediului înconjurător, a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice şi pentru satisfacerea necesităţilor economiei naţionale şi a nevoilor de apărare ale ţării.
(2) Prin prezenta ordonanţă se creează cadrul legal general pentru aplicarea directă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier şi de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa transportului rutier internaţional de mărfuri şi ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa internaţională a serviciilor de transport cu autocarul şi autobuzul şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006, denumite în continuare Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009, Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009, respectiv Regulamentul (CE) nr. 1.073/2009.
(3) Transportul rutier şi activităţile conexe acestuia se desfăşoară cu respectarea reglementărilor în vigoare privind condiţiile de lucru ale conducătorilor auto, condiţiile de exploatare a vehiculelor rutiere şi de utilizare a infrastructurii rutiere, precum şi condiţiile privind siguranţa circulaţiei rutiere.
(4) În toate raporturile generate de transportul rutier şi de activităţile conexe acestuia, protecţia vieţii umane şi a mediului înconjurător este prioritară.
Transportul public local efectuat în interiorul unei localităţi, precum şi serviciul public de transport persoane, aşa cum este definit în Regulamentul (CE) nr. 1.370/2007 al Parlamentului şi al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar şi rutier de călători şi de abrogare a regulamentelor (CEE) nr. 1.191/69 şi nr. 1.107/70 ale Consiliului, se reglementează prin legi speciale.
În sensul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
1. activitate conexă transportului rutier - activitate care se desfășoară în legătură cu transportul rutier;
2. autoturism - autovehicul cu cel puțin 4 roți și o viteză maximă constructivă mai mare de 25 km/h, conceput și construit pentru transportul de persoane, care are cel mult 9 locuri pe scaune, inclusiv locul conducătorului auto;
3. autobuz - autovehicul cu cel puțin 4 roți și o viteză maximă constructivă mai mare de 25 km/h, conceput și construit pentru transportul de persoane pe scaune și în picioare, care are mai mult de 9 locuri pe scaune, inclusiv locul conducătorului auto;
4. autocar - autobuz cu mai mult de 22 de locuri pe scaune, destinat și echipat numai pentru transportul de persoane așezate pe scaune, având spații speciale pentru transportul bagajelor pe distante mari, amenajat și dotat pentru a asigura confortul persoanelor transportate, având interdicția de a transporta persoane în picioare;
5. autorizație de transport internațional - document care dă dreptul unui operator de transport rutier să efectueze în anumite condiții una sau mai multe operațiuni de transport internațional pe teritoriul unui stat, pe perioada sa de valabilitate;
6. autogară - spațiu special delimitat, amenajat și dotat pentru a permite plecarea și sosirea autobuzelor, inclusiv a celor aflate în tranzit, asigurând urcarea sau coborârea persoanelor, precum și condiții și servicii pentru autobuze și pentru persoanele aflate în așteptare;
7. capăt de traseu - stația de plecare sau stația de destinație a unui traseu, utilizată pentru urcarea/coborârea, după caz, a persoanelor transportate prin servicii regulate de transport contra cost de persoane;
8. certificat de competență profesională - document care atestă pregătirea profesională a unei persoane în domeniul transporturilor rutiere;
9. certificat de transport în cont propriu - document care permite exercitarea ocupației de întreprindere de transport rutier în cont propriu;
10. contract de închiriere de vehicule rutiere - contract încheiat în formă autentică, prin care un locator, persoană fizică sau juridică, transmite, contra cost, dreptul de folosință pe perioadă determinată a unuia sau mai multor vehicule, fără conducător auto, către o altă persoană fizică sau juridică, numită locatar;
11. copie conformă a certificatului de transport în cont propriu - document în baza căruia se efectuează transport rutier în cont propriu, eliberat de autoritatea competentă pentru fiecare dintre autovehiculele sau ansamblurile de vehicule rutiere utilizate la transportul rutier în cont propriu;
12. copie conformă a licenței comunitare - document în baza căruia se efectuează transport rutier contra cost, eliberat de autoritatea competentă pentru fiecare dintre autovehiculele sau ansamblurile de vehicule rutiere utilizate la transportul rutier contra cost;
13. cursă - parcursul dus-întors realizat de un autobuz între capetele de traseu, în cadrul aceluiași serviciu regulat de transport de persoane;
14. document de transport - document care se află la bordul autovehiculului rutier pe toată durata derulării transportului, având înscrise date privind întreprinderea care efectuează transportul, expeditorul, beneficiarul transportului, mărfurile sau persoanele transportate, după caz, și care trebuie să facă posibilă stabilirea categoriei și a tipului de transport rutier efectuat;
15. grafic de circulație - document care conține denumirea traseului, capetele de traseu, autogările, stațiile publice aflate pe traseu, distanțele dintre acestea, orele de plecare/sosire din capetele de traseu și din stațiile publice/autogările aflate pe traseu, zilele în care se efectuează serviciul regulat și serviciul regulat special, după caz;
16. grup de persoane dinainte constituit - grup de persoane constituit, pentru care o persoană juridică sau o persoane fizică este responsabilă cu încheierea contractului și plata serviciului ocazional, înainte de plecarea în cursă. Pe tot parcursul transportului respectiv componența grupului trebuie să rămână aceeași;
17. inspecție tehnică periodică - operațiune de control periodic al vehiculelor aflate în exploatare, care privește în principal sistemele și componentele acestora ce contribuie la siguranța circulației, protecția mediului și încadrarea în categoria de folosință;
18. intermediere în transporturile rutiere - activitatea unei întreprinderi cu scop patrimonial care constă în preluarea de la beneficiari a comenzilor de transport rutier național și/sau internațional, acestea urmând a fi executate de intermediar, în numele său, prin intermediul unuia sau mai multor operatori de transport;
19. întreprindere - conform definiției din Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009;
20. licență pentru activități conexe transportului rutier - document care dă dreptul unei întreprinderi să desfășoare activități conexe transportului rutier;
21. licență comunitară - document care permite accesul operatorului de transport autorizat la piața transportului rutier;
22. licență de traseu - document pe baza căruia operatorul de transport rutier efectuează transport rutier național contra cost de persoane prin servicii regulate sau servicii regulate speciale, pe un anumit traseu, conform programului de transport;
23. masa totală maximă autorizată - masa totală maximă a unui vehicul rutier, așa cum este declarată de constructorul acestuia;
24. omologare - procedura administrativă prin care autoritatea competentă certifică, conform legislației în vigoare, că un tip de vehicul, un sistem sau o componentă ori o entitate tehnică independentă satisface cerințele tehnice prevăzute de reglementările în vigoare;
25. ocupația de operator de transport rutier de mărfuri - potrivit definiției din Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009, "activitatea oricărei întreprinderi care efectuează, cu ajutorul fie al unor autovehicule, fie al unei combinații de vehicule, transportul de marfă contra cost în numele unui terț";
26. ocupația de operator de transport rutier de persoane - potrivit definiției din Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009, "activitatea oricărei întreprinderi care efectuează, cu ajutorul unor autovehicule construite și echipate astfel încât să fie potrivite pentru transportul a mai mult de nouă persoane, inclusiv conducătorul auto, și destinate acestui scop, servicii de transport de persoane pentru public sau pentru anumite categorii de utilizatori, contra cost, plătite de către persoana transportată sau de către organizatorul transportului";
27. operator de transport rutier - întreprindere care desfășoară activitatea de transport rutier de mărfuri și/sau persoane, contra cost;
28. operator de transport rutier român - operator de transport rutier stabilit în România;
29. operator de transport rutier străin - operator de transport rutier stabilit în alt stat;
30. operator pentru activități conexe transportului rutier - orice operator economic care desfășoară activități conexe transportului rutier, titular al licenței pentru activități conexe transportului rutier;
31. operațiune de cabotaj - conform definiției din Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009 și Regulamentul (CE) nr. 1.073/2009, după caz;
32. manager de transport - conform definiției din Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009;
33. program de transport - program întocmit și aprobat de autoritatea competentă, prin care se stabilesc traseele, graficele de circulație, numărul autovehiculelor necesare, precum și capacitatea de transport minimă în vederea efectuării transportului rutier contra cost de persoane prin servicii regulate. Capacitatea de transport a autovehiculului este dată de numărul de locuri pe scaune înscris în certificatul de clasificare pe stele sau categorii;
34. serviciu regulat - conform definiției din Regulamentul nr. 1.073/2009, aplicabilă și transportului rutier național;
35. serviciu regulat special - conform definiției din Regulamentul (CE) nr. 1.073/2009;
36. serviciu ocazional - potrivit definiției din Regulamentul (CE) nr. 1.073/2009;
37. stație publică - spațiu delimitat, situat pe traseul unui serviciu regulat de transport de persoane, amenajat de către administrația publică locală, destinat îmbarcării/debarcării persoanelor, semnalizat și prevăzut cu un panou destinat afișării unor informații;
38. traseu - parcurs care asigură legătura dintre capătul de traseu de plecare și capătul de traseu de destinație, pe care se efectuează servicii regulate sau servicii regulate speciale. În funcție de amplasarea capetelor de traseu și de parcursul dintre acestea, traseele pot fi județene, interjudețene și internaționale; traseele dintr-o asociație de dezvoltare intercomunitară având ca obiect transportul rutier public de persoane prin servicii regulate sunt considerate trasee locale;
39. transport rutier - deplasarea persoanelor sau a mărfurilor cu un autovehicul ori cu un ansamblu de vehicule rutiere, pe un drum deschis circulației publice, chiar dacă vehiculele respective sunt, pe o anumită porțiune a parcursului, transportate la rândul lor pe sau de alte vehicule ori dacă autovehiculele se deplasează fără încărcătură. Operațiunile de încărcare/descărcare și de întocmire/distribuire a documentelor însoțitoare ale transportului, realizate sau supravegheate de către conducătorul autovehiculului ori al ansamblului de vehicule rutiere, sunt parte integrantă din transportul rutier;
40. transport rutier contra cost - transport rutier de mărfuri și/sau persoane efectuat contra plată, prin încasarea unui tarif sau a echivalentului în natură ori în servicii;
41. transport rutier în cont propriu de mărfuri - transportul rutier de mărfuri efectuat cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 1 alin. (5) lit. d) din Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009;
42. transport rutier în cont propriu de persoane - transportul rutier efectuat în scopuri necomerciale și nonprofit de către o persoană fizică sau juridică cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 2 pct. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1.073/2009.
43. transport agabaritic - transportul rutier efectuat cu depășirea maselor și/sau a dimensiunilor maxime admise;
44. transport rutier național - transportul rutier care se efectuează între două localități situate pe teritoriul României, fără a depăși teritoriul statului;
45. transport rutier internațional - conform definiției din Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009 sau definiției din Regulamentul (CE) nr. 1.073/2009, după caz;
46. transport rutier județean - transportul rutier care se efectuează între două localități situate pe teritoriul aceluiași județ, fără a depăși teritoriul județului respectiv;
47. transport rutier interjudețean - transportul rutier care se efectuează între capul de traseu de plecare și capul de traseu de destinație, situate pe teritoriul a două județe diferite, cu sau fără tranzitarea unuia sau a mai multor județe; în sensul prezentei ordonanțe, transportul rutier dintre municipiul București și alte județe este considerat transport rutier interjudețean, cu excepția transportului dintre municipiul București și localitățile județului Ilfov, care este considerat transport local;
48. transport rutier local de persoane - transportul rutier public de persoane prin servicii regulate efectuat în interiorul unei localități, precum și în limitele unei asociații de dezvoltare intercomunitare;
49. vehicul rutier - sistem mecanic destinat circulației pe drumurile publice, cu sau fără mijloace de autopropulsare, și care se utilizează în mod normal pentru transportul de persoane și/sau de mărfuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări. În sensul prezentei ordonanțe, autovehiculele, remorcile, semiremorcile și tractoarele sunt considerate vehicule rutiere, fiind definite astfel:
a) autovehicul - orice vehicul rutier care se deplasează prin propulsie proprie, cu excepția vehiculelor care circulă pe șine și a autovehiculelor cu două sau 3 roți;
b) remorcă - vehicul rutier fără motor, conceput și construit pentru a fi tractat de un autovehicul;
c) semiremorcă - vehicul rutier tractat, conceput pentru a fi cuplat la un tractor sau la o axă de tractare, astfel încât asupra tractorului ori axei de tractare se exercită o forță verticală semnificativă;
d) tractor - vehicul rutier care, prin concepție și construcție, este destinat exclusiv sau în principal tractării de remorci/semiremorci sau utilaje;
50. vehicule istorice - vehicule în cazul cărora perioada trecută de la încetarea fabricației acestora, pentru care s-a utilizat același tip de caroserie și același tip de motor, este de cel puțin 30 de ani, acestea fiind originale, restaurate sau reconstruite, pentru care deținătorii au obținut un atestat de vehicul istoric emis de organisme agreate conform reglementărilor în vigoare.
În sensul prezentei ordonanțe, transporturile rutiere se clasifică pe categorii și tipuri după cum urmează:
I. categorii de transport rutier:
1. clasificarea din punctul de vedere al ariei de desfășurare:
a) transport rutier național;
b) transport rutier internațional.
2. clasificarea din punctul de vedere al caracterului comercial al activităţii:
a) transport rutier contra cost;
b) transport rutier în cont propriu;
II. tipuri de transport rutier:
1. transport rutier de mărfuri:
a) transport rutier de mărfuri generale;
b) transport rutier de mărfuri perisabile;
c) transport rutier de mărfuri şi deşeuri periculoase;
d) transport rutier de deşeuri;
e) transport rutier de animale vii;
f) transport rutier agabaritic;
2. transport rutier de persoane:
a) transport rutier prin servicii regulate;
b) transport rutier prin servicii regulate speciale;
c) transport rutier prin servicii ocazionale.
În sensul prezentei ordonanțe, activitățile conexe transporturilor rutiere se clasifică după cum urmează:
a) activitate de autogară;
b) activitate de intermediere în transportul contra cost de mărfuri sau în transportul contra cost de persoane efectuat prin servicii ocazionale.
(1) Ministerul Transporturilor, în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale, autoritate de stat și de reglementare în domeniul transporturilor rutiere, reprezintă, în sensul prezentei ordonanțe, autoritatea competentă.
(2) Ministerul Transporturilor, în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale în domeniul transporturilor rutiere, are următoarele atribuții:
a) elaborează strategiile naționale de dezvoltare a activităților de transport rutier;
b) elaborează reglementări specifice în domeniul transporturilor rutiere și al activităților conexe acestora;
c) elaborează programe de dezvoltare durabilă și de modernizare a sistemului național de transport rutier, de siguranță și securitate a transporturilor rutiere și de protecție a mediului;
d) asigură condițiile unui mediu concurențial normal în activitatea de transport rutier, în corelație cu celelalte moduri de transport, și între operatorii de transport rutier;
e) stabilește norme obligatorii pentru operatorii de transport rutier, precum și pentru operatorii de activități conexe transportului rutier;
f) asigură controlul respectării reglementărilor specifice domeniului transporturilor rutiere de către operatorii de transport rutier/întreprinderi, precum și de către ceilalți utilizatori ai infrastructurii rutiere;
g) asigură dezvoltarea cercetării și elaborarea de studii de specialitate în domeniul transporturilor rutiere;
h) monitorizează piața transporturilor rutiere în scopul constatării apariției situațiilor de criză și adoptă măsurile necesare acestor situații;
i) stabilește condițiile tehnice și metodologia de omologare a vehiculelor rutiere în vederea înmatriculării sau înregistrării acestora;
j) stabilește condițiile tehnice și metodologia pentru efectuarea inspecțiilor tehnice periodice, precum și a controlului tehnic în trafic al vehiculelor rutiere;
k) stabilește condițiile tehnice și metodologia de omologare și certificare a produselor și materialelor de exploatare utilizate la vehiculele rutiere, în vederea introducerii acestora pe piață.
(3) Ministerul Transporturilor, în calitate de autoritate de stat în domeniul transporturilor rutiere, are următoarele atribuții:
a) exercită autoritatea de registru și inspecție de stat în transporturile rutiere;
b) organizează și ține evidența tuturor tipurilor de vehicule rutiere omologate, cu excepția celor care aparțin instituțiilor din sistemul național de apărare și siguranță publică;
c) elaborează programe privind echiparea rețelei de transport rutier cu infrastructuri și sisteme telematice de culegere a datelor, precum și cu centre de control și/sau de informare cu privire la traficul rutier și de monitorizare a operațiunilor de transport rutier pentru constatarea respectării prevederilor în vigoare și a siguranței traficului rutier;
d) elaborează norme privind organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora și controlează respectarea lor;
e) exercită controlul de stat privind respectarea reglementărilor naționale și internaționale în activitățile specifice domeniului transporturilor rutiere;
f) autorizează activitățile de transport rutier contra cost și în cont propriu, național și/sau internațional, și eliberează în acest sens licențe, certificate de transport în cont propriu și autorizații de transport internațional, direct sau prin intermediul autorităților/instituțiilor/unităților prevăzute de legislația în vigoare, în conformitate cu procedurile specifice stabilite pentru operatorii de transport rutier, întreprinderi și operatorii de activități conexe transportului rutier, precum și atestate/certificate pentru personalul de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, conform prevederilor în vigoare, acordurilor și convențiilor la care România este parte;
g) autorizează centrele de pregătire și perfecționare a personalului din domeniul transporturilor rutiere, școlile de conducători auto și instructorii auto;
h) elaborează norme obligatorii privind pregătirea, examinarea și atestarea profesională a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, respectiv a persoanelor desemnate să conducă permanent și efectiv activități de transport rutier, a consilierilor de siguranță, a conducătorilor auto, a profesorilor de legislație rutieră, a instructorilor de conducere auto, precum și a lectorilor necesari procesului de pregătire și perfecționare profesională a acestora;
i) asigură cadrul privind condițiile în care se execută transportul combinat de mărfuri și promovarea acestuia în conformitate cu acordurile și convențiile internaționale la care România este parte;
j) asigură realizarea unui sistem de supraveghere și monitorizare a transporturilor rutiere de mărfuri și de persoane;
k) elaborează, cu avizul Ministerului Sănătății, norme privind examinarea medicală a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere auto, precum și pentru verificările periodice ale posesorilor de permis de conducere auto;
l) certifică încadrarea vehiculelor rutiere în normele tehnice privind siguranța circulației rutiere, protecția mediului și în categoria de folosință, conform destinației, prin inspecția tehnică periodică, în conformitate cu reglementările în vigoare;
m) certifică sau omologhează, potrivit reglementărilor în vigoare, produsele și materialele de exploatare utilizate la vehiculele rutiere fabricate în țară sau importate și dispune, în caz de neconcordanță, suspendarea ori anularea certificatului de conformitate sau de omologare;
n) evaluează laboratoarele de încercare aferente domeniului rutier;
o) certifică încadrarea în normele de poluare și siguranță rutieră a vehiculelor rutiere destinate transportului internațional de mărfuri sau cu alte caracteristici speciale;
p) omologhează vehiculele rutiere în vederea înmatriculării sau înregistrării acestora, controlează, la producător și la vânzător, conformitatea caracteristicilor tehnice ale vehiculelor rutiere cu tipul omologat și dispune, în caz de neconcordanță, suspendarea ori anularea certificatului de omologare;
q) autorizează operatorii economici care desfășoară activități de reparații, de reglare, de modificări constructive, de reconstrucție a vehiculelor rutiere, precum și de dezmembrare a vehiculelor rutiere scoase din uz;
r) autorizează înființarea și funcționarea stațiilor de inspecție tehnică, supraveghează și controlează activitatea acestora și atestă personalul care efectuează inspecția tehnică periodică;
s) autorizează desfășurarea activităților conexe transporturilor rutiere prin acordarea licenței pentru activități conexe transportului rutier, supraveghează și controlează desfășurarea acestora;
ș) asigură efectuarea inspecției tehnice a vehiculelor rutiere, în vederea primei înmatriculări în România și certificării autenticității acestora, în vederea înmatriculării/reînmatriculării sau la cerere;
t) clasifică vehiculele rutiere destinate transportului rutier de persoane pe categorii de confort și vehiculele destinate transportului rutier de mărfuri;
ț) acordă operatorilor de transport rutier străini autorizații de transport internațional valabile pe teritoriul României.
(1) Ministerul Transporturilor poate să desemneze unități care funcționează în subordinea sau sub autoritatea sa să elaboreze și să pună în aplicare norme tehnice și reglementări specifice transporturilor rutiere și vehiculelor rutiere, care să asigure inclusiv inspecția și controlul tehnic de specialitate.
(2) Instituțiile publice, regiile autonome, precum și societățile comerciale prevăzute la alin. (1), care funcționează în subordinea sau sub autoritatea Ministerului Transporturilor, se autofinanțează din tarife și comisioane, obținute din prestații specifice, precum și din alte surse, constituite potrivit legii.
Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii este autoritatea competentă pentru aplicarea acordurilor şi convenţiilor internaţionale, bilaterale sau multilaterale, din domeniul transporturilor rutiere la care România este parte.
Lasă un comentariu